Cine spune povești? De obicei un pierde-vară, unul care nu știe să facă nimic, un palavragiu. Omul serios, tace și face. Ba chiar se încruntă când vremea se pierde cu prostii. Vremea trebuie umplută cu acțiuni, de pildă strângerea de bunuri. Chestia de neînțeles este că, după o vreme, moare. Moare și omul și palavragiul.

   Însăși marea născocire, democrația, se bazează pe o pălăvrăgeală fără capete. Altminteri cum să țâșnească scânteia adevărului? Și adevărul ne e drag nouă la fel de mult ca minciuna.

   Despre ce mai povestesc oamenii astăzi? Despre mâncare, călătorii, sănătate și despre ei înșiși. Și nu se mai cheamă povești, se cheamă ficțiuni. Și nu-i mai zice pălăvrăgeală, îi zice comunicare.

   Drept e că nu prea se mai povestește. Se comentează.
TELEFONU', OMLETA și TELEVIZORU'

Basme populare românești însoțite de o istorie poloneză

Cristian Alexandrescu - Bârnușca (Albina)
Laurențiu Stratan - Ciorba de om
Doru Zamfirescu - Floacă-ntoarsă
Florin Beciu - Șarpele
Raluca Păun - Soarele
Ramona Drăgulescu - Fata popii
Radu Constantinov - Cutia verde
Alina Mangra - Mortul
Vasile Marinoiu - acordeon și strigături

Regia
ALEXANDRU DABIJA

   
     Avanpremiera
      6 august 2006


La invitația
Festivalului Național de Teatru,
premiera
a avut loc în București,
la Teatrul ODEON,
11 noiembrie 2006.
La repetiții
Alexandru Dabija
Mulțumiri sponsorilor:

Maria și Ion Tudor

Coziaforest
(domnului Nicolae Barbu)

<  pentru a citi cronica lui Cătălin Ștefănescu
Copyright 2006-11   Adrian Roman
proiectul dabija