back to/înapoi la REPERTORIU
spectacole

CRIZE
de MIHAI IGNAT
IULIA ANTONIE
RADU CONSTANTINOV

regia
BOGDAN TUDOR PELERIN

scenografia
BOGDAN SPĂTARU

Durata: 60 minute
Premiera: 12 noiembrie 2016

RECOMANDAT
+14 ANI
        Tema relațiilor de cuplu a fost și va fi întotdeauna una incitantă, a generat teorii din cele mai diverse și a întreținut prejudecăți.  Odată cu societatea relația în cuplu a cunoscut și ea transformări și evoluții. 
Cuplul din CRIZE-le lui Mihai Ignat încearcă să descopere taina „sfântă” a căsătoriei: atracție fizică sau „potrivire de caracter”? Pasiuni comune, obișnuințe și tabieturi, frustrări, compromisuri, pisica, mama, soacra, vecinul de la 16 - sunt parte a tocăniței conjugale. Toate generează introspecții și analize ale omului de lângă noi sau, mă rog, din patul nostru.
            
            Bogdan Tudor Pelerin

MIHAI IGNAT  -  trei biografii

    Biografie cu butoni, cravată şi pălărie de fetru (fragment)
Născut la 5 octombrie 1967, Braşov. Studii: 1986 – Liceul de filologie-istorie „Unirea” Braşov, 1995 – licenţa (secţia română-latină), 1997 – cursurile de  master (literatură română contemporană) şi 2004 – doctoratul – toate la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti. Ocupaţii: muncitor necalificat la Poligrafia Braşov (1988-1990), profesor de liceu (1995–1996), profesor asociat la Universitatea “Transilvania” Braşov (1995–1998), preparator universitar la o facultate particulară (1998-1999), redactor al paginii de opinii şi editoriale a cotidianului “Monitorul de Braşov” (1998-1999), redactor al revistei Interval (1997-2000), secretar literar la Teatrul “Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe (2006), profesor asociat la Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii “Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca (2009 - 2012). În prezent: conferenţiar universitar la Facultatea de Litere a Universităţii “Transilvania” Braşov. 
Debut ca poet în antologia Tablou de familie (Leka-Brâncuş, Bucureşti, 1995) alături de Sorin Gherguţ, Svetlana Cârstean, Răzvan Rădulescu, Cezar Paul-Bădescu, T. O. Bobe, şi cu placheta Klein (Timpul, Iaşi, 1995). Au urmat volumele de poeme Eu (Paralela 45, Piteşti, 1999), Klein spuse (underground, 2001), Poeme în doi (Vinea, Bucureşti, 2003), kleinpoeme (Aula, Braşov, 2004), Cangrena e un animal de casă (Vinea, Bucureşti, 2005), Klein spuse Klein (Cartea Românească, Bucureşti, 2006), Klein reloaded (Charmides, Bistriţa, 2014). 
  
   Biografie în şort şi în adidaşi
S-a născut şi a fost, pe rând: elev în clasa a şaptea, licean cu coşuri pe faţă, şahist amator, soldat prost, muncitor necalificat, student fericit, colaborator la unul-două cotidiene centrale, figurant în film, profesor de liceu, preparator universitar la o facultate privată, cadru didactic asociat la o facultate de stat, masterand, redactor la o revistă de cultură, redactor bulversat al paginii de opinii a unui cotidian local, doctorand, student la regie de film, secretar literar. Acum e conferenţiar universitar doctor, dar poate lucra, la disperare şi probabil mai bine ca stenodactilograf, mai prost ca şofer profesionist şi onorabil ca legător.
   
    Biografie în pielea goală
La 17 ani am inventat, împreună cu doi prieteni, un curent literar: Diferenţialismul. Toată lumea a crezut că e vorba despre componenta unei maşini. 
La 25 de ani am luat „Leul de argint” la Festivalul de Film de la Veneţia: ca figurant în filmul Hotel de lux. Deşi îmi interpretam propria existenţă – eram student şi aveam rol (sic!) de student –, prestaţia a fost execrabilă. 
La 33 de ani am scris cea mai de succes carte de poezie a mea: Klein spuse. A fost singura mea carte pusă în circulaţie fără coperte, fără ISBN şi fără ruşine. 
Tot la 33 de ani am câştigat concursul de poezie erotică al revistei „Vatra” de la Târgu Mureş, obţinînd titlul de Amantul anului 2000. Rezultatul: am trezit interesul unui proxenet din Braşov. 
La 36 de ani am debutat ca dramaturg direct la BBC Londra: cu Crize. În concluzie: şi cele mai proaste momente ale vieţii pot fi bune la ceva. 
Pasiunile mele: filmul, nudul feminin, legile lui Murphy. Nu sunt o persoană ieşită din comun, dimpotrivă, am toate defectele posibile, de la timiditate până la vanitate. Băiat bun, dar... cu deviaţie de sept & două măsele metalice, zappeur, dependent de imaginea cinematografică, sătul de abstracţiuni, de teorii, concepte & idei, dornic de ritmuri diverse. Doldora de prejudecăţi şi leneş ca un cotoi. În 1992, foamea a făcut o escală şi în stomacul meu… Mai vreţi? Atunci citiţi-mă! 
                                        
    http://www.mihaiignat.ro/