back to/înapoi la REPERTORIU
spectacole

MARIA SIMONA ARSU      OLIMPIU BLAJ 

regia 
ADRIAN ROMAN
scenografia
TRAIAN TUȚĂ
ADRIAN ROMAN

Asistent regie:  Réka Szász 
Regizor tehnic: Vasile Marinoiu 


Premiera: 23/24 ianuarie  2016 
PREMIERĂ NAŢIONALĂ

Durata: 80 minute/Sala Studio

DUNCAN  MACMILLAN
RESPIRĂ
traducerea Adrian Roman

    Duncan Macmillan (născut în 1980) este dramaturg și regizor englez, dar scrie și scenarii pentru radio și televiziune, în special pentru BBC. Regizează la Londra și New York. Respiră (în versiunea originală Lungs) a primit, în anul 2013, premiul pentru cea mai bună piesă de teatru oferit de Off West End Awards. Ea a fost pusă în scenă în Marea Britanie, Statele Unite, Italia, Austria și Germania (la Schaubühne Berlin). Una din montările sale de mare succes este adaptarea 1984 după romanul lui George Orwell. Duncan Macmillan are importante proiecte teatrale în regia sa sau împreună cu regizori ca Robert Icke sau Katie Mitchell.  

    Adrian Roman - după 16 ani de activitate ca inginer în industria aeronautică, studiază regia de teatru la Academia de Teatru și Film din București (acum UNATC) unde obține diploma de licența. Lucrează ca regizor la teatrele din Galați, Pitești și Râmnicu Vâlcea. A realizat, ca regizor, peste 20 de spectacole de teatru. Și-a dedicat o mare parte din energie construirii noului sediu al Teatrului Anton Pann și formării aici a unei trupe de actori performante care să realizeze, împreună cu regizorii invitați, spectacole importante pentru teatrul românesc. Respiră marchează revenirea la ceea ce constituie pasiunea și profesia sa, regia de teatru. 

Nu putem lăsa lumea celor care toarnă copil după copil fără ca vreodată să-și examineze 
propria capacitate de a iubi.
       
        *RESPIRĂ - Duncan Macmillan

Spectacolul nostru este despre creșterea populației și schimbările climatice și cum acești doi factori fac problematică decizia de a avea un copil dacă îți pasă cu adevărat de viitorul planetei și al lumii.    

   This must be the place:
   Diana Cotea

   Respira (de Duncan Macmillan) este cea mai noua piesa prezentata pe scena Teatrului Anton Pann, in regia lui Adrian Roman. Un dialog care te tine in priza pentru aproximativ o ora si 20 de minute. Cuplul zilelor noastre, interpretat la superlativ de Maria Simona Arsu si Olimpiu Blaj (simti in plex trairile si sunt momente cand ti se taie respiratia). Problema stringenta a zilelor noastre: a face sau nu un copil. Grea intrebare se pare. Nu mi-am inchipuit ca stai si iei in calcul toate variantele posibile si imposibile. O piesa de neratat care largeste repertoriul Teatrului Anton Pann.


Revista Teatrală Radio
În retortele trăirii: „Respir㔠la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea
Mariana Ciolan

 În acest spațiu gol, ca o coală imaculată unde destinul va așterne parcursul existențial al personajelor, cei doi interpreți reușesc să țeasă, dincolo de acest strigăt contemporan, de acest „nouă chiar ne pasă”, prin explorarea iscusită a replicilor aproape fulgurante, ca flash-uri sacadate, o poveste. Povestea cuplului dintotdeauna, cu suișuri ce-ți taie respirația și coborâșuri la fel de vertiginoase în impasuri tulburătoare, cu interogații despre familie în înțelesul ei tradițional și despre temeiurile relației, cu elanuri alimentate de pasiunea devorantă și căderi generate de gelozii ori tristeți irepresibile, cu despărțiri și regăsiri. O poveste de iubire. Grație unui decupaj energic în acest text cumva egal din scriitură, fără scene, ei sunt conduși spre un joc modern, ca o apă tumultuoasă sub meandrele întortocheate. 
Ion Parhon / Scrisul Românesc Nr. 3 (151) - martie 2016 / Craiova

    Desfășurat într-un spațiu restrâns și golit de orice prezență a decorului și a recuzitei, cu acea greutate a semnificației dobândită exclusiv prin jocul actorilor, prin mișcarea lor scenică, ori prin siluetele și chipurile inspirat dezvăluite de spotul de lumină până la intensitatea trăirilor intime, fie entuziaste, fie descumpănite sau violent bulversate, spectacolul reprezintă un dificil examen profesional. Este meritul interpreților acela de a fi răspuns la solicitările regiei printr-un joc și el aerisit, simplu, direct, cu o putere  de convingere mereu în creștere, de la prima parte a textului, cantonat în jurul grijilor de mediu pentru viitor, către zona unde bucuriile și durerile celor doi coboară pe pământ, iar discursul își apropie meritele unei viziuni mai puțin patetice, dar și mai tulburătoare, despre despărțiri și regăsire, despre naștere, viață și moarte.
    Această adâncime a decodificării întrebărilor și a relației dintre protagoniști, configurată departe de efectele unei spectaculozități ieftine ori de plăcerea otrăvită a concluziilor, este aceea care învinge și ezitările și senzația de repetabilitate, din prima parte, bucurându-se în final de aplauzele binemeritate ale spectactorilor.
RECOMANDAT
+15 ANI
        Teatrul azi  nr. 10/2016/Oana Medrea
    Cu un tempo alert și cu replici care se întretaie în dialoguri vii, ce alternează cu pledoarii pro și contra, rostite pe rând de cei doi viitori părinți, textul lui Duncan Macmillan respiră prospețime, deși densitatea sa ideatică devine pe alocuri copleșitoare. Protagoniștii sunt două personaje fără nume, un El și o Ea ai zilelor noastre. El — muzician șomer, Ea — doctorandă în probleme de protecția mediului. Aceștia sunt protagoniștii poveștii: doi tineri, aflați în fața întrebării cruciale a vieții de cuplu. A deveni sau a nu deveni părinți?
    Prin implicarea lor, prin ritmul și firescul replicilor, cei doi actori ai teatrului vâlcean ne-au făcut să uităm că suntem spectatori și că ei rostesc un text scris de un autor străin. Timp de o oră și jumătate, care durează cât o respirație, densitatea și inteligența textului, împreună cu intensitatea jocului celor doi actori, te fac să uiți că ești la teatru.