back to/înapoi la REPERTORIU

spectacole

EaTI UN ANIMAL, VISKOVITZ!
dupa Alessandro Boffa, adaptare scenica Tudor Lucanu


Madalina Ciotea    Liuba, Mama, Mamica-tata, Lara
Reka Szasz    Liuba, un pui, Iana
Vlad Bîrzanu    Viskovitz, un pui, Lopez, Maestrul, Junior
Olimpiu Blaj    Vocea, Petrovici, Taticul-mama, Viskovitz
Ciprian Nicula    Viskovitz, un pui
Catalin Asanache    Tatal, Viskovitz, Zucotici

Regia TUDOR LUCANU
Scenografia IRINA MOSCU
Coregrafia Galea Bobeicu





Cine este Viskovitz?

Un animal care descoperă viața, care își caută identitatea și se confruntă cu povești de dragoste ieșite din comun.
Ești un animal, Viskovitz! este un text despre viață, un cintezoi paranoic, un pește inadaptat, un melc narcisist, un parazit, un papagal, un porc, un rechin sau un burete alcoolic. Alături de el, în această aventură a vieții, vor sta mereu Liuba (imaginea iubirii perfecte), părinții și prietenii săi (Zucotici, Petrovici și Lopez).

Fiecare metamorfoză prin care trece Viskovitz oferă o poveste tragi-comică despre condiția animalului pe care îl întrupează.

Acelor particule în suspensie le dadusem o forma, pori oi un nume: Liuba. *

*Alessandro Boffa - Eoti un animal Viskovitz!

Alessandro Boffa este nascut la Moscova, fiind de forma?ie biolog. Traieote oi lucreaza în Italia oi în Tailanda.
Cartea sa "Eoti un animal, Viskovitz!" a avut un mare succes în Italia oi a fost tradusa în peste douazeci de limbi, inclusiv în româneote.
premiera: 3 OCTOMBRIE 2014
durata spectacolului: 1H 30 minute (fără pauză)
Mircea Morariu/4 martie 2015/adevărul blog:

    Spectacolul ”Eşti un animal, Viskowitz!” are drept suport dramaturgic o excelentă adaptare pentru scenă a romanului omonim scris de Alessandro Boffa, tradus în româneşte de Alexandra-Maria Chişcu şi apărut în urmă cu 9 ani la editura ieşeană Polirom. Sarcina transferului în registru teatral a textului şi-a asumat-o însuşi regizorul viitorului spectacol, foarte tânărul Tudor Lucanu. Rezultatele sunt remarcabile, uneori de-a dreptul uluitoare. Totul se bazează pe mai departe pe povestire, la începutul şi la sfârşitul reprezentaţiei auzim vocea caldă a unui narator ( Olimpiu Blaj). 

    Povestirea e înzestrată cu o coerenţă fără cusur, dramaticitatea, şi teatralitatea ei sunt impecabile. Dozajul comic aşijderea. Iar jocurile lexicale sau fonetice, ambiguităţile lingvistice voit cultivate sunt generatoare de un umor dezlănţuit, în cascade şi în crescendo, mereu de bună calitate, cu totul admirabil. 
Viskovitz este un animal, animalul generic care mai întâi descoperă viaţa pentru ca la sfârşit să i se spună că a venit şi vremea de a descoperi moartea. Animalul în cauză aparţine unor clase şi categorii zoologice felurite, monocelulare sau pluricelulare. E ba un microorganism, ba un gândac, ba cintezoi, ba melc, ba papagal, ba porc, ba un burete alcoolic, ba un rechin. Supus procesului educaţiei sentimentale care nu are însă nimic din cvasi-irealitatea celei din romanul flaubertian. 
    
    Spectacolul se înfăţişează asemenea unei fabule în mai multe secvenţe perfect integrate, minuţios elaborate, de o fantezie debordantă. Nici o secvenţă nu seamănă cu cealaltă, nu o copiază, nu o citează, deşi în mod evident – şi aici avem de subliniat un alt merit al lui Tudor Lucanu- coerenţa întregului nu e nici un moment pusă la îndoială. Secvenţele sunt fie monologuri, fie dialoguri, trialoguri, ş.a.m.d. excelent susţinute actoriceşte de cei şase interpreţi. Cu toţii absolvenţi ai claselor de actorie de la Facultatea de Teatru şi Televiziune din Bucureşti, majoritatea dacă nu cumva chiar toţi foşti studenţi ai profesorului Bács Miklos.  Care, am mai spus-o, o repet, nu e chiar profesor, e doar conferenţiar, lucru deloc în regulă, simptomatic pentru starea de băltire, defel stimulativă în care se află azi, după atâtea reforme avortate, învăţământul superior românesc, câtă vreme dl. Bács e de departe cel mai bun într-ale pedagogiei teatrale. Bács Miklós e maestrul din mâinile căruia au ieşit, serie de serie, cel puţin doi sau trei absolvenţi de mâna întâi. 

    Dintre cei şase interpreţi, Mădălina Ciotea, Szász Réka, Vlad Bîrzanu şi Olimpiu Blaj confirmă. I-am mai văzut, ştiu că sunt foarte buni, ştiu că pot să joace aproape orice, ştiu că sunt deja actori formaţi. Ciprian Nicula şi Cătălin Asanache sunt amândoi la ora debutului. Intră în profesie cu dreptul, primele lor roluri (fiecare interpretează mai multe) sunt, fără doar şi poate, succese. Avantajat de partituri mai generoase, Ciprian Nicula e de-a dreptul senzaţional. Mai cu seamă în secvenţa de mare concentrare şi de considerabilă dificultate pe care o susţine şi pe cont propriu, şi în relaţie cu cei alături de care se află pe scenă. A căror misiune e să potenţeze prin contribuţii non-verbale „discursul” colegului lor. O fac cu spirit de echipă. De trupă. E, poate, lucrul cel mai important ce cred că trebuie spus despre ceea ce se întâmplă la Teatrul „Anton Pann”. Coagularea unei trupe. Cu componenţi serioşi, valoroşi, doritori să practice profesia pentru care s-au pregătit. Nici unul cu mentalitate sau delăsare de trupeţi.



Maria Zărnescu/Teatrul azi, numerele 1-2/2016:

    Premiile pentru cel mai bun spectacol și pentru cel mai bun regizor s-au îndreptat către producția Teatrului Anton Pann Râmnicu Vâlcea - Ești un animal, Viskovitz!, după Alessandro Boffa, în adaptarea scenică și regia lui Tudor Lucanu. Ușor deplasabil pe la variile festivaluri din țară, datorită decorului de o simplitate dezarmantă, dar eficacitate maximă (scenografia Irina Moscu), spectacolul a luat caimacul premiilor mai peste tot pe unde a fost invitat la concurs. Motivația e la fel de simplă: toate elementele sale - text, regie, scenografie, coregrafie și, mai ales, actori - concură către acel (deloc clișeistic denumit) "spectacol bijuterie", spre care cei mai mulți creatori tind, dar care, ca și starea de grație, rareori e de găsit. L-am văzut la Râmnicu Vâlcea, București, Arad, Oradea și acum la Piatra Neamț și, întotdeauna, am regăsit "bucuria primei dăți".

    Cine este Viskovitz? Un animal care își caută identitatea și iubirea vieții (purtând numele generic de Liuba). Un microb ce suferă de complexul inferiorității, un gândac stăpânit de dorința posesiunii, un cintezoi paranoic, un pește inadaptat, un melc narcisist, un parazit, un papagal, un porc, un rechin sau un burete (cum altfel decât) alcoolic. O serie de metamorfoze tragicomice despre condiția noastră umană, până la urmă. O colecție de fabule transpuse scenic cu umor, de regizorul Tudor Lucanu și cei șase actori.

Premiul pentru cel mai bun spectacol - Festivalul Internațional de Teatru Studio Pitești 2014
Premiul pentru cel mai bun spectacol și cea mai bună regie (Tudor Lucanu) - Festivalul Internațional de Teatru Scurt Oradea 2015
Premiul pentru cel mai bun spectacol și cea mai bună regie (Tudor Lucanu) - Festivalul de Teatru Pledez pentru TINE(RI)! Piatra Neamț 2015
(nominalizări: Vlad Bîrzanu/actor, Irina Moscu/scenografie)
Marele premiu pentru Cel mai bun spectacol la Festivalul Internațional de Teatru ATELIER, Baia Mare, iunie 2016

Spectacol invitat special al Galei HOP 2016, Costinești
Spectacol invitat la Festvalul European de Teatru EUROTHALIA Timișoara 2015
Spectacol invitat la Festivalul Internațional de Teatru Nou Arad 2015

CIPRIAN NICULA nominalizat la Gala Premiilor UNITER 2015/debut pentru pesonajele interpretate în acest spectacol.

    “EȘTI UN ANIMAL, VISKOVITZ!” după Alessandro Boffa, adaptarea scenică și regia Tudor Lucanu, scenografia Irina Moscu, coregrafia Galea Bobeicu, producție a Teatrului “Anton Pan” din Râmnicu Vâlcea, cu Mădălina Ciotea, Reka Szasz , Vlad Bîrzanu, Olimpiu Blaj, Ciprian Necula, Cătălin Asanache. Invitarea acestui spectacol de excepție poate fi considerată o LECȚIE EXEMPLARĂ pentru ce presupune talentul autentic al unor actori din tânăra generație, chiar dacă textul nu servea tema Shakespeare.  Sugestiv trata scenic regizorul parabola textului în care Viskovitz trece prin multiple transformări, de la o moleculă, la un pește, porc, etc până la un burete alcoolic. Actorii au avut de parcurs o largă gamă de expresie, înfăptuită scenic remarcabil. Vlad Bîrzanu și Ciprian Necula uimeau în diferitele transformări prin care trecea Viskovitz; rostirea cu multiple sensuri a replicii, ținuta gestuală a fiecăruia, dovedeau multiplele capacități deținute de acești tineri actori. Olimpiu Blaj și Cătălin Asanache prezentau deosebit și alte transformări ale lui Viskovitz. Toți cei patru actori citați, ca și Mădălina Ciotea și Reka Szasz au trecut și prin alte personaje – Liuba, mama, tata etc, rezolvând credibil diverse tipologii desprinse din realtate și trecute în rost metaforic. Interpretarea, regia, coregrafia și scenografia dezvoltau scenic perfect substratul parabolei. Spectacolul poate fi considerat o bijuterie prețioasă a actului teatral.

    Ileana Lucaciu  SPECTATOR  ileanalucaciu.blogspot.ro - 13 septembrie 2016